Sâmbătă pe înserat am fost la încă o lungă petrecere a zeilor, asezonată cu Trenuleţe, Catan, "Cre-mă Ca-ta-la-nă" şi desfăşurată în măreţul şi primitorul conac Bofanus. Cu vreo 6 ore de somn, am plecat la drum de dimineaţă. Unde? Ce mai contează, dacă am dat dovadă de multă flexibilitate şi am schimbat planul :D Ca între tovarăşi.

       Am plecat 3 motoare, 5 prieteni spre Giurgiu, cu destinaţia Olteniţa. După un drum special, deosebit de prost pentru CBR-ul lui Marin, am intrat de pe un drum lateral, pe cel ce părea "principal", fiind acoperit cu asfalt bun: Parcul Naţional Comana. Cum se face treaba la români, asfaltul n-a durat mai mult decât pădurea, dar am continuat pe acelaşi drum până în satul Mihai Bravu. În centrul satului: Supplaiz! Asfalt proaspăt! Cum? 50 de metri în fiecare direcţie şi apoi drum pietruit. Ne întoarcem, trecem prin pădurea Comana, dar nu ieşim pe drumul lateral de unde am venit, ci mergem înainte pe asfalt bun (că doar e drum principal). Ei bine, ţeapă!! Ne înfundăm în satul Vlad Ţepeş şi trebuie să facem cale întoarsă. Bottom line: după 40km de bălăurit pe coclauri ajungem la drumul spre Giurgiu, şi ne îndreptăm cu avânt spre bulgari. Trecem graniţa ca prin brânză (pentru cei care au dubii, NU se plăteşte nici taxă de pod la Giurgiu, şi nici Vignettă în Bulgaria pt moto) şi ne îndreptăm spre Silistra. După un drum tare frumos, pavat cu lacuri, plantaţii de tutun, şi şiruri de nuci pe margini, ajungem în Silistra (Силистра) cu o mare foame în glandă şi cu gândul de a mânca.

       Nu mai mâncăm pentru că Vlad trebuie să ajungă la 5 în Bucureşti. Trecem cu bacul de 3:15 (bacul circulă Luni-Duminică la 15 min, până pe la 21:00-23:00 în funcţie de clienţi şi vreme şi chef; 7,5 ron de motocicletă) şi poposim în Călăraşi la un sandviş şi un corn - marca Rompetrol (fără Viva :P ). Pentru că ne grăbeam, am făcut un ocol de vreo 15km ca să intrăm pe autostradă pe la intrarea dinspre Slobozia (ironic, nu?). De aici a fost simplu: Vlad a rămas în urmă pentru că se grăbea, şi noi am mers legal :D Am oprit pentru benzină la un moment dat, când Vlad a avut momentul său de glorie şi a trecut de noi fără să ne vadă.

       Per total a fost drăguţă tura. Nu a fost soare deloc dar nici ploaie. Nu a fost nici frig, nici înăbuşeală. A fost vremea perfectă pentru plimbare. Şi nu îmi pare rău că am refuzat oferta matinală de a merge spre Cheia. Cu excepţia kilometrilor pierduţi prin pădure şi a drumurilor noastre de toată "stima", trăiască bulgarii că fură mai puţin din banii publici şi au drumuri bune!