Şi-am plecat după multe pregătiri spre Veneţia. Era o zi de miercuri. Am plecat pe drumurile patriei să vedem Dunărea la cazane. Şi am văzut-o. Mare şi frumoasă la apus, străjuită de o căpăţână de Decebal. Mai departe spre Timişoara, trecând pe lângă Băile Herculane, am oprit într-o livadă pe nişte dealuri. Am dormit sub cerul liber şi ne-a plăcut tare mult. Nu atât de mult trezirea dată de căţelul speriat din livadă.            A doua zi am plecat mai departe spre Ungaria. Ne-am oprit în Timişoara şi am mâncat o pleşcăviţă. Un nor negru supărat ne-a grăbit un pic şi s-a scuturat de ne-a răcorit. A picat la fix. Până la graniţă eram deja uscaţi. După graniţă, pe unde am trecut destul de rapid, ne minunam de drumul prost din Ungaria când vedem fugind spre noi din stânga, din pădure, un iepure sinucigaş. Şi dacă fugea drept scăpa viu, dar a cotigit spre stânga exact cât să-l iau cu roata. Păcat că nu mă pricep la jupuit iepuri că făceam o friptură tare bună. După un drum tare obositor, cu multe pauze de odihnit fundul, am ajuns pe noapte pe malul de vest al lacului Balaton, unde am rămas într-un camping.           A treia zi am fost plăcut surprinşi de mărimea lacului şi de curăţenia din jurul nostru. Am plecat mai departe oprind prin oraşele-satele din jurul lacului Balaton: Balatongyorok, Keszthely (cu biserica de pe malul lacului) şi Heviz (faimos pt băile termale; aici am mâncat). Am mers mai departe spre Slovenia, trecând graniţa cu soarele de apus în ochi. Foarte impresionantă Slovenia. Este ţara care ne-a plăcut cel mai mult: mulţi copaci stufoşi, vegetaţie abundentă, drumuri foarte bune şi necirculate şi case colorate, cu garduri mici, sau chiar lipsă. Am campat într-o pădure nu departe de graniţă, unde ne-au umplut de picăţele tânţarii.           Ziua a patra am mers spre Ptuj (capitală europeană a culturii în 2012), unde ţineam minte că sunt peşteri superbe. Ei bine nu sunt :D Dar am dat peste un castel foarte frumos, asemănător într-o oarecare măsură cu cetatea Sighişoara. Ne-am plimbat un pic prin oraş unde domnea o lene generală şi o linişte pe măsură. Mai departe am mers spre Maribor. Am găsit o parcare aproape de centru şi a început să plouă. Am petrecut astfel vreo două ore în McDonalds şi în vreo două magazine de haine (C&A şi H&M). Când s-a oprit puţin ploaia, am plecat la pas să vedem oraşul. Nu am mers mult şi ploaia a pornit iar. Aşa că ne-am refugiat într-un mare mall, pe malul râului. Aici am stat ceva mai mult. Spre seară am vizitat cea mai veche viţă de vie din Europa şi muzeul Maribor (unde eram singurii vizitatori).

          Pe la 16:30 am plecat spre Ljubljana iar pe la 18:00 am ajuns la un alt castel frumos, în Celje. Acolo era pe sfârşite o nuntă de motociclişti. Trecând de aglomeraţia de la intrare, am dat peste un castel măricel, pus pe un moţ de deal, de unde puteai vedea departe peste dealuri. La plecare, ne-a plouat binişor până am găsit drumul spre capitală, pentru că nu puteam ţine GPS-ul de împrumut în ploaie. Şi apoi tot drumul superb spre Ljubljana am clănţănit de frig (că erau cam 14 grade). Ne-am oprit de câteva ori să ne încălzim. Când ne apropiam de oraş şi aproape ne uscasem, a început să toarne cu găleata. Ne-am oprit fleaşcă şi îngheţaţi la o benzinărie. În cele din urmă am ajuns şi la căminul unde erau cazaţi membrii BEST, căminul "DIC". Ei nu erau acolo, că petreceau pe rupte în oraş. Bine că nu i-am aşteptat pentru că s-au întors pe la 4-5 dimineaţa. Pe lângă buna-organizare a căminului, am remarcat prezenţa multor prize pe pereţi, cel puţin la noi în cameră :D

          Ne-am culcat în linişte, ne-am trezit tot în linişte. Singurii care mai bâjbâiau pe palier erau cei care nu se culcaseră încă. Doar e curs BEST ce mama naibii! :D Dimineaţa celei de-a 5-a zile am petrecut-o vizitând alene castelul de deasupra Ljubljanei şi câteva clădiri din centru. Am luat masa de prânz la un restaurant chinezesc împreună cu celelalte BESTii, dintre care şi 2 românaşi. Nu am mai aşteptat seara ca să vină şi cei din Maribor pentru un mega-party, şi am plecat spre Lipica. Am ajuns prea târziu la Lipica ca să putem vedea caii. Cu 10 min prea târziu. Am campat în apropiere, într-o pădurice, la 50m de drum.

A doua parte

A treia parte
O selecţie de poze, aici.