În prima parte ajunsesem cu povestea în a 5-a zi şi spuneam că nu am reuşit să vedem caii lipiţani în prima seară şi am campat în apropiere. Căutând loc de campare am dat peste o peşteră amenajată pe care am vrut să o vizităm de dimineaţă, dar era închisă.
          Şi iată-ne ajunşi în a şasea zi, o zi tare plină, pe care am început-o cu o vizită la grajdurile din Lipica unde nu erau doar "şăsă cai" ci mulţi cai frumoşi. De acolo am pornit spre un parc naţional oarecum învecinat (12km): "Škocjanske jame". Nişte peşteri frumoase, într-o zonă tare asemănătoare cu cetăţile ponorului de la noi, dar la o scară mai mică. Vizita în peşteră dura 2h, iar preţul era de 14E - două motive să nu intrăm. Am făcut un scurt tur de o oră pe potei de munte pe exteriorul "craterului".

          De aici am plecat spre Italia, mai precis spre Trieste. Graniţa nu este foarte departe, dar drumul până acolo se pare că este dedicat motocicliştilor. Am întâlnit foarte mulţi motociclişti pe drum şi pe marginea drumului erau marcaje pentru motociclişti: e ok să te laşi pe curbă / nu e ok dacă te laşi pe curbă. Personal mi-a plăcut mai mult acest drum decât drumul solicitant pe care am traversat Alpii spre Austria.

          În cele din urmă Trieste, Italia. Aglomeraţie, scuterişti nebuni, pietoni speriaţi, şoferi care se feresc de scutere şi motociclete, poliţie lipsă: HAOS! Mi-era frică să nu păţim ceva că mergem legal. Am oprit doar puţin prin Trieste şi în afara lui, şi ne-am continuat drumul spre Veneţia.

          La ieşire dintr-un orăşel oprim la un Lidl să luăm papa. Adina intră după mâncare, şi eu privesc contemplativ o femeie care omoară bateria unei maşini ce se încăpăţânează să pornească. În cele din urmă mă gândesc să îi dau o mână de ajutor/un sfat. După vreo 10min de vorbit cu ea într-o curată limbă 'spanitalengleză cu semne' apare Adina şi schimbăm câteva cuvinte în română. La care tipa, româncă 100% stabilită în italia, se prinde şi întreabă: "Parle rumeno?" şi Adina de colo "Sì!" :D
          Trecând peste acest episod amuzant, ne vedem de drum. La vreo 20km de Veneţia, pe la 5 seara, coloană de maşini. Hai să depăşim, o fi ca pe DN1 seara. Şi după 1km de mers pe contrasens ne dăm seama că ar mai fi câţiva km de coloană; aşadar cotigim pe un alt drum, ca alţi vreo 20 de şoferi înaintea noastră (or şti ei ceva de merg pe acolo). Nu am rezolvat nimic: după vreo 5km de mers, drumul ne scotea la 50m mai în faţă. Ajungem în regiunea Veneţia: ŞOC! nu vedem campinguri. Mai mergem cam 1km şi găsim unul singur supraaglomerat şi scump 30E/noapte. Norocul face ca odată cu noi să intre în camping şi doi motociclişti din Spania, care ne-au spus că zona de camping e la vreo 40-50km de Veneţia (pe uscat). Facem bucla şi ajungem pe înserat la un camping nu tocmai reuşit, dar aproape la jumătate de preţ: 14E pe noapte.
          Ziua şapte. Veneţia, here we come! Pe la 8 ne trezim, mâncăm-împachetăm şi pornim la drum. La 11 trecusem podul spre Veneţia şi căutam o parcare. Logica îmi spune să mă orientez după locuri de parcare pt moto. Am văzut scutere clădite unele peste altele şi atârnate chiar dincolo de balustradele metalice de pe acolo, şi oameni care caută în ele ca în haine... am simţit nevoia unei parcări păzite. Dacă eram cu maşina trebuia să fac cale întoarsă pentru că parcarea cu 7 etaje era deja plină. Incăpem totuşi într-un ungher pentru 15E/zi (pt maşini era 24E/zi). Luăm o hartă (2E) şi ne punem pe vizitat (GPS-ul nu prea merge printre străduţele înguste de acolo). Plecăm seara pe la 10, când rămânem fără baterii şi loc pt poze la aparatele foto. Concluzii: foarte aglomerată de turişti şi magazine de chiciuri, foarte scumpă, suficient de mică să poată fi vizitată într-o singură zi, la pas. Un tur cu gondola era 80E(la ofertă de la 100E). Ne-am întors pe noapte, când briza mării ne lovea ocazional din lateral şi ne provoca dinţii la concursuri de clănţănit aprig :)



          Următoarea zi (nr. 8) ne-am bălăcit în Marea Adriatică până la prânz, şi apoi ne-am adunat alene lucrurile şi am plecat spre Austria (Villach). Drum frumos, nu foarte circulat. Pe măsură ce ne apropiam de munţi aerul devenea mai rece şi mai curat (evident, dealtfel :p). Tare frumos prin zona aia. Deşi nu trecusem graniţa, parcă localnicii nu mai erau italieni. Am intenţionat să oprim la un camping, dar preţurile erau ca în Veneţia. Am mers mai departe spre Villach şi de acolo spre Graz. Drumul neted ca în palmă, curat, şi cu iarba de pe margini tunsă zilnic (cred eu). Neavând harta Austriei pe GPS, în Graz am pierdut drumul. Am căutat un Internet-Cafe şi am stat cam o oră până am primit harta BUNĂ de la Vlad (mulţumim Vlad :D ), şi am descărcat pozele de pe aparate. Am plecat din Graz cu gândul de a găsi rapid un camping. Ne-am gândit să apelăm la GPS. Am mers la primele două campinguri apropiate de poziţia noastră: nu mai erau campinguri. Deja se însera şi am zis să trecem la Nr.4 din lista de pe GPS, pentru că părea mai serios (avea FKK la nume ;) ) Nu ne-a fost uşor să-l găsim nici pe-ăsta, dar am dat de el şi am pus cortul pe noapte. Dimineaţa am aflat ce înseamnă FKK: Camping de nudişti fericiţi :P (moto + cort + 2oameni = 15E).

          Dimineaţa (ziua 9), adică pe la 9-10, toată lumea mişuna în pielea goală pe acolo. Nu era obligatoriu să n-ai haine, dar dacă tot eram înconjuraţi de babalâci eu am profitat de împrejurări şi am zburdat ca un copil :P Am plecat spre Viena pe la prânz şi am traversat Alpii de Est pe un drum tare frumos la început, şi foarte solicitant spre vârf. Serpentinele erau ca cele de pe Transfăgărăşanul nostru, dar pantele în care erau cred că ajungeau şi la 20%. Într-una din aceste pante am reuşit să ating asfaltul cu un colţ de geantă laterală. Pe seară, după 6, am ajuns în Viena. Acum când mă uit pe hartă şi văd ce mult a durat, mă minunez, dar... Austria e Austria: în orice localitate viteza maximă e de 60km/h, deci maşinile merg cu 50, iar în afara localităţilor maximul este 90km/h, deci se merge cu 80-90km/h pentru că relieful a creat pe drum multe curbe. Şi bonus: nu am văzut nici picior de poliţie!

A treia parte
Prima parte
O selecţie de poze, aici.