Ei bine, nu au trecut două săptămâni de la această întâlnire, deci pot încă să vă povestesc cum a fost. Transalpişti? Ce's ăia? Sunt comestibili? :D Este vorba despre cei care au motociclete Honda Transalp, ca şi mine. Şi pentru că suntem mulţi şi ne place această motocicletă, ne-am constituit într-un club. În fiecare an, ne întâlnim formal cu colegii din celelalte părţi ale ţării într-un loc frumos şi schimbăm impresii şi facem trasee frumoase! Anul acesta întâlnirea s-a întâmplat la Obârşia Lotrului, la o cabană a Romsilva (mulţumim John).
          Dintre transalpiştii bucureşteni ne-am găsit 9 viteji aventurieri să mergem spre Rm. Vâlcea pe un drum special: terasamentul unei căi ferate părăsite. Ne-a atras mult prea mult viaductul acela înalt şi am fi vrut să-l traversăm călare. Din păcate, după cum v-aţi dat seama, nu am ajuns pe el. Aventura a pornit cu adevărat după un scurt popas la prima ex-staţie, Tutana. O mlaştină aparent adâncă ne-a speriat şi împiedicat să intrăm prin tunelul Ploştina, aşa că am folosit skill-ul meu de orientare şi am îndrumat ceata de viteji pe un drum forestier "principal" :D de pe care ne-am şi întors. În cele din urmă, transpiraţi şi însetaţi am ajuns la un sat, Sân Nicoară. Capul de coloană opreşte şi întreabă un sătean: "În ce sat suntem?" dar ţăranul nu apucă să răspundă, că din spate, ca un cor se aude: "Da' cârciuma? Cârciuma unde e?" :D

           Ajungem în Brezoi, unde oprim să alimentăm, fiind ultima benzinărie de pe drum. Aici ne întâlnim cu ceilalţi bcureşteni plecaţi cu vreo 2h mai târziu. Plecăm cu toţii spre Voineasa dar ne separăm de câţiva care au cotigit pe un drum de munte, un pic mai aventuros decât clasicul asfalt. Am ajuns pe seară, am pus corturile şi ne-am aşezat comozi în jurul focului. Şi asta a fost ziua de joi, 30 iulie 2009.
          A doua zi, vineri, am plecat spre Transalpina împreună cu cei care au mai sosit între timp. Planul era să ajungem la lacurile Galbenu şi Petrimanu, dar am ajuns în Rânca (am aflat mai târziu că nu se poate ajunge la lacuri din transalpina pentru că drumul nu a fost niciodată terminat, deşi apare pe hărţi). Aici iarăşi ne-am despărţit: marea majoritate a preferat să caute în continuare acel drum spre lacuri, ajungând în final înapoi în tabără, iar 4 din noi: eu, edi, vest şi tazspy am plecat spre Novaci unde am mâncat destul de bine. De acolo am mers pe Valea Jiului până la Petroşani, de unde ne-am întors în munţi pe asfalt. Seara deja eram de vreo 3 ori mai mulţi şi continua să vină lume. Dintre cei veniţi au fost şi 5 KTM-işti polonezi, care au fost să se dea şi au rămas fără benzină. Cu 10L au făut plinul la 3 motoare :D. Noaptea a continuat paşnic cu beri, ţuici, pălinci, rachie şi narghilea de pepene.

          Sâmbătă am pornit în defilare. Defilarea este acea parte nelipsită de la nici o întâlnire moto, la care toată lumea participă, se merge încet şi se fac poze. Ar fi trebuit să mergem spre barajul Vidra, dar eram prea mulţi pentru acel drum înghesuit, aşa că am continuat spre Voineasa cu gândul să ajungem la lacuri. Din cauza unei mici ploicele, la Voineasa am ajuns cam 1/4 din participanţi (unii s-au întors, alţii au mers pe alte drumuri sau au oprit să se echipeze). Am oprit, am dat iama într-un supermarket să mâncăm, şi am pornit în cele din urmă spre lacuri. Pe drum ne-am întâlnit cu doi nemţi, un tip şi o tipă, fiecare pe câte un endurache, cu tot ce le trebuia: cort,saci de dormit,haine,mâncare,etc. Ei se întorceau de la lacuri dar au fost invitaţi şi i-am regăsit la tabără. Buuun! Să continuăm. Mai departe am pornit pe o ploaie măruntă spre lacuri. Deja eram un pic ud la primul lac, şi vremea nu părea să dea semne de îmbunătăţire. Am continuat drumul în 6, sperând că vom găsi totuşi acel drum care dă în transalpina; am găsit în schimb capătul drumului şi o ploaie torenţială care ne-a învăţat ouţele să înoate :D Bocancii unora dintre noi au mai găsit şi un râu destul de adânc, dar nu au reuşit să-l reţină pe tot. Ai mei s-au rătăcit înainte de râu :P

          Pe drumul de întoarcere am poposit la cabana Petrimanu unde se mai aciuaseră câţiva din gaşcă până a trecut ploaia. Preţuri: ciorbă 10ron, ceai 3ron. La întoarcere ne-am separat după cât de ud a fost fiecare: cei mai uscaţi au mers mai încet, ceilalţi mai repede (nu neapărat :). La cabană deja nu prea mai erau locuri pe lângă cele două vetre de foc sau la masă, iar grătarele erau în toi.

          Duminică simplu: înapoi acasă, fiecare pe unde a ştiut, sau mai departe în concedii. Eu am venit prin Piteşti - Găeşti - Titu (ca să mai variez şi să ocolesc autostrada). Ar fi mult mai multe de povestit, pornind cu porumbul "împrumutat" din lanul oamenilor şi copt a doua zi şi continuând cu micile incidente apărute, sau cu aventurile lui Ţăcă :D.
          A fost frumos. Mă bucur că am traversat Transalpina înainte să fie asfaltată, că am întâlnit şi câţiva transalpişti din afara bucureştiului şi că am mai învăţat câte ceva despre Marrra. Dacă anul trecut la prima întâlnire am fost în jur de 40 de persoane, de data asta cred că am depăşit 80!! Abia aştept anul viitor să vedem unde încăpem toţi pe pământul de la Suceviţa! Trăiască Crivăţ! :D

Câteva poze de la mine
Câteva secvenţe: de la piccolino, mihai, faimosul Tzaca
Cum am aparut in presa de scandal :)